.png)
Când am decis pentru prima dată să încerc cursele de ciclism amator, mi-au venit în minte o mulțime de întrebări. Cum să mă antrenez? Ce plan să urmez? Cum să combin antrenamentele cu munca și viața de familie? Și, cel mai important – pot să mă pregătesc singur, fără antrenor, bazându-mă doar pe autoînvățare?
Mă numesc Peter, sunt un ciclist amator pasionat, iar prin acest blog încerc să găsesc răspunsuri la aceste întrebări. Nu sunt profesionist, nu am ani de experiență în competiții și nu m-am apucat de ciclism devreme, dar vreau să progresez și să împărtășesc experiențele mele cu alți cicliști. Dacă te regăsești într-o situație similară, poate vei găsi inspirație sau măcar confirmarea că nu ești singur în această călătorie.
De ce să participi la curse?
Mult timp, ciclismul pentru mine a fost doar o formă de turism – descopeream locuri noi pe bicicletă, alături de familie și mai târziu cu prietena mea. La un moment dat, însă, am simțit nevoia să încerc o cursă. Când celebra competiție Kralj Šumave s-a desfășurat în apropierea mea, nu a mai fost loc de îndoială – m-am înscris de câteva ori. Trebuie să recunosc că, fără un antrenament serios, a fost mai mult o luptă pentru supraviețuire, salvată doar de punctele de alimentare bine aprovizionate. Vara, uitându-mă la marile competiții la televizor, mă întrebam mereu cum ar fi să pedalez pe acele drumuri și cât de dificil poate fi.
În cele din urmă, mi-am cumpărat o bicicletă de șosea de bază, iar acest lucru m-a captivat complet. Vara următoare, aveam deja o bicicletă mai bună, pedalam mai mulți kilometri și dedicam din ce în ce mai mult timp antrenamentului – ciclismul devenise o obsesie. Atunci a apărut dorința de a vedea cât de departe pot ajunge. Și ce motivație mai bună există (dacă ignorăm pentru o clipă segmentările Strava) decât un număr de concurs pe tricou și un obiectiv clar spre care să mă îndrept cu fiecare antrenament?
Cursele amatorilor nu sunt doar despre câștig. Este vorba despre depășirea propriilor limite, despre o comunitate care împărtășește aceeași pasiune și despre satisfacția de a vedea progresul după săptămâni de muncă grea.
Este posibil să te antrenezi singur?
Un antrenor profesionist este un avantaj enorm, dar nu toată lumea își permite – sau pur și simplu nu vrea să meargă pe acest drum. Am știut că programul meu este imprevizibil, așa că am decis să învăț singur. În zilele noastre, există numeroase resurse disponibile: cărți, articole, videoclipuri YouTube, planuri de antrenament în aplicații precum TrainingPeaks sau Strava, ba chiar și inteligența artificială poate ajuta la crearea unui plan personalizat. Întrebarea este: poate fi combinat totul astfel încât să funcționeze cu adevărat?
Obiectivul meu este să testez toate acestea pe propria piele. Voi colecta informații, voi încerca metode diferite de antrenament și voi observa ce dă rezultate reale. Voi documenta totul aici, în Note de amator.
Ce poți aștepta de la acest blog?
Vreau să împărtășesc lunar experiențele mele, succesele și eșecurile, sfaturi despre antrenament, recuperare, nutriție și echipament. Nu te aștepta la metode miraculoase care să te transforme în concurent de top în trei săptămâni – vreau să ofer o perspectivă reală despre cum să te pregătești pentru o cursă în timp ce îți gestionezi și celelalte responsabilități zilnice.
Nu mă pregătesc pentru Tour de France sau pentru competiții extreme de amatori unde cicliștii de hobby sunt aproape semi-profesioniști. Am ales competiții accesibile pentru amatori, în jurul cărora îmi voi construi sezonul, inclusiv evenimentele Road Classics și în special Tour de Zeleňák, la care am participat acum patru ani dintr-o întâmplare, datorită unei înscrieri câștigate – și acolo am descoperit cu adevărat ciclismul de șosea.
Voi avea repere clare pentru a-mi evalua progresul. Anul trecut, la cursa Pálava, o bronșită și condițiile meteo dificile m-au împiedicat să performez bine, așa că pragul este destul de jos pentru a-l depăși. La Zeleňák Rumburk, am participat deja de trei ori, deci am suficiente date pentru comparație – și sper că mai am loc de îmbunătățire. Și să fim sinceri, câteva segmentări Strava vor face parte din antrenament pentru a-mi compara forma cu sezonul trecut. În plus, vreau să cresc numărul anual de kilometri și ore de antrenament.
Obiectivele sunt stabilite, motivația există deocamdată. Dacă subiectul te interesează, urmărește blogul și împărtășește-ți și tu experiențele! În următorul articol, voi scrie despre cum mi-am structurat planul de antrenament pentru a se potrivi cu munca, familia și alte obligații – și cât de bine funcționează acest echilibru.
Pregătit pentru start!
