.png)
Cursele de ciclism Turul Slovaciei sunt curse care au loc în Slovacia în fiecare an. Deja de câțiva ani sunt incluse în categoria 2.1 UCI, ceea ce înseamnă că participă regulat la ele personalități de cel mai mare renume în ciclism, pe care pe parcursul anului avem ocazia să le vedem doar la televizor. Când am aflat că Turul Slovaciei va începe câțiva kilometri de locuința mea, am știut că nu pot rata acest eveniment. În acest articol, vă voi arăta cum am petrecut o zi plină de entuziasm și bucurie împreună cu fratele meu. (cursa a avut loc în perioada 18.9 - 21.9.2019)
Introducerea echipelor
Prima etapă trebuia să înceapă în dimineața zilei următoare. În ajunul startului, a avut loc o prezentare a echipelor pe frumoasa piață medievală din Bardejov, care urma să ne pregătească pentru prima etapă. Am ajuns la piață într-un moment în care aceasta începea deja să se umple de oameni. Timpul în așteprarea cicliștilor a fost umplut cu un program folcloric. În acest timp, am reușit să ne apropiem de bariere, astfel încât să avem o vizibilitate cât mai bună pe podium, care treptat a început să se umple de cicliști. Cel mai mult ne-am bucurat de Emanuel Buchman, care a ocupat în acel an locul patru în Turul Franței. Cu siguranță merită menționate și alte nume, ale așa-numitelor cele mai mari vedete ale cursei. Printre primii concurenți care au fost prezentați s-au numărat tocmai cei mai mari favoriți. A-i vedea pe Emanuel Buchman, Alexander Kristoff sau Elli Viviani live a fost una dintre cele mai mari experiențe ale serii. Să stai la câțiva metri de cei mai buni sprinteri din lume, care luptă în mod regulat alături de Peter Sagan pentru victorie, este ceva ce nu îl poate lăsarece pe niciun pasionat de ciclism.
Ziua cursei
Prima zi a fost specială, întrucât în aceeași zi a fost planificată o etapă, care a început dimineața iar după-amiaza a continuat cu o cursă individuală contracronometru. Am vrut să ajungem la punctul de plecare înainte să înceapă cursa, deoarece planul nostru era să găsim autobuzele celor mai mari echipe și să așteptăm în fața lor până la sosirea cicliștilor. Am avut norocul, ca toate Echipele World Tour să își parcheze autobuzele la doar câțiva metri distanță de noi.
Plini de emoție, am așteptat primii cicliști în timp ce tehnicienii echipei își pregăteau bicicletele. Desigur, ca primul autobuz al echipei la care ne-am oprit, nu era altul decât cel al echipei Bora-Hansgrohe. Am fost surprins de câți slovaci (cu excepția cicliștilor :D) fac parte din echipă. Tehnicianul care a pregătit bicicletele era și el slovac. A împărțit printre vizitatori șepci de ciclism iar fratele meu a primit și el una, ceea ce l-a făcut foarte fericit.
Cicliștii erau în autobuzele lor și trebuiau să iasă în orice moment. Emanuel Buchman a fost printre primii, la care am fugit imediat și, cu engleza mea care nu este la un nivel prea avansat, l-am întrebat dacă putem face o poză cu el. Să ai o fotografie cu unul dintre cei mai buni cicliști mtb nu se poate lăuda oricine.
Echipa Bora-Hansgrohe a avut o listă de plecare bogată. La start urmai să se afle și frații lui Peter Sagan, Juraj și Erik Baška. De la ei am reușit să obținem cel puțin o semnătură, pentru că majoritatea fanilor s-au strâns tocmai la ei. Cicliștii au început să se încălzească așadar ne-am deplasat încet la start, care trebuia să fie peste câteva minute. Câmpul de start a început să se umple cu tricouri viu colorate. Deoarece fiecare echipă are un sponsor diferit și o culoare diferită a tricourilor, cel mai mult s-au bucurat copii la privirea acelui mix de culori, aceștia având și ei propriile mini curse înainte de începerea profesioniștilor. A avea tricouri cât mai colorate este bine și în ceea ce privește siguranța și vizibilitatea pe traseu. Mai multe despre acest subiect pe altă dată.
S-a auzit împușcătura din pistol iar plutonul și-a început traseul de 138 km. Concurenții au trebuit să traverseze Piața Primăriei de mai multe ori. În așteptarea trecerii cicliștilor, eu și fratele meu am luat o cafea și ne-am bucurat de atmosfera unei curse profesionale de ciclism.
Ultima traversare și totodată cea finală a liniei de sosire se apropia. Atmosfera din piață a crescut și la sprintul celor mai buni cicliști s-au oprit să privească și trecătorii care se întorceau acasă de la muncă. Eu și fratele meu am găsit un loc lângă bariere la câțiva metri în spatele liniei de sosire, ceea ce ne-a permis să vedem întregul sprint. După mașinile de poliție și motocicletele însoțitoare, cicliștii care luptau pentru victorie au ieșit de după curbă la viteză maximă. Pe primele două locuri s-au plasat Elli Viviani și Alexander Kristoff, care a fost cu ceva mai rapid și, în cele din urmă, a câștigat. Cu o uimire mută, am urmărit forța și viteza pe care doar profesioniștii reali le pot dezvolta.
Cursa contracronometru
După evaluarea câștigătorului și distribuirea tricourilor, a urmat o cursă contracronometru. Aceasta urma să arate care dintre cicliștii participanți este cel mai bun în cursa contracronometru. Ne-am deplasat de la piață printre autobuze, astfel încât să ne putem bucura de data aceasta să vedem bicicletele care sunt destinate special pentru acest tip de cursă. A fost minunat să ne putem plimba printre ele și chiar să atingem unele din aceste biciclete (fiecare dintre aceste biciclete costă peste 10.000 EUR). Unele biciclete au avut lipită pe șa o bucată de hârtie aspră care are menirea de a preveni alunecarea excesivă a fundului în timpul conducerii.
Cursa contracronometru este specifică prin faptul că, fiecare ciclist participă individual iar cicliștii încep unul după altul cu un interval de un minut. A fi prezent la start la cursa contracronometru nu este atât de interesant, așa că ne-am găsit un loc sub un deal abrupt pavat, de pe care cicliștii au coborât direct din piață. Viteza cu care au trecut pe lângă noi a fost atât de mare încât obiectivele camerelor de luat vederi au avut probleme cu capturarea lor în întregime. Am preferat să înregistrez un video cu cicliștii pe telefonul mobil, dar am reușit totuși să fac și o fotografie. Deasupra capetelor noastre era un braț controlat de un cameraman RTVS. Ca o cireasă de pe tort, la sfârșitul unei zile frumoase, ne-am trezit să ne și vedem la televizor.
Participarea la curse de ciclism de talie mondială cu o distribuție profesională este cu siguranță o experiență de neuitat pentru oricine iubește ciclismul. A simți atmosfera cursei direct de la locul de desfășurare este ceva ce televizorul nu poate transmite niciodată. Dacă veți avea vreodată ocazia de a participa la un eveniment similar, cu siguranță nu îl ratați. Merită.
