Când vei adulmeca la „regina ciclismului”, nu vei mai dori să o părăsești.

Ciclismul în general este în prezent hobby-ul meu preferat. Dintre toate sporturile, este o chestiune a inimii care a intrat în viața mea de la sine și treptat. La început, fiecare dintre etapele mele de ciclism a avut o dificultate pe care o putea suporta chiar și un copil de 5 ani, iar scopul său era să cumpăr alimente. Am considerat bicicleta mai mult un mijloc de transport, care poate fi folosit pentru a trece de la punctul A la punctul B. În timpul liber, m-am concentrat pe muzică - cântând la chitară. Dar odată cu apariția lui Peter Sagan pe ecranele televizorului, am început să percep ciclismul cu totul diferit și i-am acordat mai multă atenție.

I-am ținut pumnii lui Peter în fiecare cursă la care a participat și, urmând exemplul său, am încercat să adaug mai mulți kilometri la etapele mele scurte, uneori chiar și un deal mai mic. Nu era vorba de un record extraordinar, ci doar de plimbări pe bicicletă în zona în care am locuit. îmi amintesc că primii mei pantaloni de ciclism i-am cumpărat la un second hand cu câțiva euro și semănau mai degrabă cu niște bermude potrivite pentru plajă. Mulți oameni se opreau să vadă un ciclist mare și înalt pe o bicicletă mică. Cu siguranță veți fi de acord cu mine că este o mare disproporție între o persoană cu 107 kg și o înălțime de 190 cm față de o bicicletă de 18". Cu toate acestea, dorința de a mă dedica ciclismului a fost mai mare decât cunoașterea acestui sport.

ÎNCEPUTURI GRELE

Primul moment de cotitură în viața mea de ciclist a venit când am întâlnit o fată interesantă dintr-un sat învecinat. Da, să întâlnești o persoană importantă în viață este un punct de cotitură, dar probabil vă întrebați de ce tocmai în ciclism? Din moment ce nu aveam propria mașină, nu exista altă cale de a merge la o întâlnire amoroasă, decât cu bicicleta. Micuța mea bicicletă fără suspensie a trebuit să facă față unui teren dificil pe drumul de câmp. Dar nu a suferit doar bicicleta. Durerea de mușchi m-a ținut încă câteva zile după cei 14 km. Desigur, în fața unei fete cu sânge sportiv, a trebuit să „joc forma” că totul era în perfectă ordine.

Am practicat mult acest traseu, așa că îmi lua din ce în ce mai puțin timp. De la primul meu tahometru, mă așteptam la informații nu numai despre viteza curentă și medie, ci mai ales despre ora curentă, astfel încât să nu întârzii la întâlnire. În timp ce pedalam, am început să observ cum se comporta corpul meu. Am avut tot mai multe dureri de genunchi și mai ales de spate. Am crezut că aceasta are legătură cu durerea de mușchi. Și aici vine al doilea punct de cotitură din viața mea în ce privește ciclismul.

UN SFAT MAI SCUMP DECÂT AURUL

Într-o zi, tatăl prietenei mele, tot ciclist pasionat și atlet, mi-a spus: „Stai pe bicicletă sucit ca semnul unui paragraf de lege”. Am pus cuvintele lui la suflet și am început să mă gândesc să îmi cumpăr o bicicletă nouă. Condiția era ca să poată facă față atât drumurilor de câmp, cât și drumurilor asfaltate. Alegerea a fost clară - o bicicletă treking. Mersul pe această bicicletă a luat imediat o altă dimensiune.

Noua bicicletă nu mai era doar un mijloc de transport pentru mine, ci și calea spre o relaxare activă. Sentimentul unui ciclist adevărat a fost amplificat de alte accesorii noi precum hainele, casca și altele, dar mai presus de toate trasee mai lungi, adăugarea de kilometri în altitudine și experiențe noi cu prietena mea. Nu voi uita niciodată prima mea urcare cu bicicleta pe vârful Kráľova hoľa pe această bicicletă de trekking. În trei ani, datorită relației mele față de ciclism, în cea mai mare parte recreativ, dar constant, am slăbit 20 kg. Eram o persoană nouă.

CE AI ZICE DE ROȚI MAI SUBȚIRI?

Al treilea punct de cotitură în ciclism în viața mea a venit atunci când mi s-a oferit ocazia să încerc o bicicletă rutieră. Spre surprinderea mea - nu m-a fascinat deloc. Angrenaje diferite, șezut inconfortabil și șa ca un diamant - design frumos, dar tare la atingere. Cum este posibil ca atât de mulți oameni să iubească atât de mult ciclismul rutier și cum poate ciclistul nostru slovac, Peter Sagan, să reziste de fapt atât de mulți kilometri pe o șa atât de tare? Lucrul pe care l-am cunoscut demult s-a confirmat - trebuie să încep de la început. Am primit o bicicletă Favorit veche, pe care o consider a fi versiunea de bază a modelelor actuale de biciclete de drum. Angrenaje diferit, bicicleta împodobită cu coroziune, șa care a recunoscut că bicicleta a parcurs mulți kilometri. Totuși, avea farmecul ei.

Am auzit de mai multe ori de la prietenii mei cicliști: „Odată ce vei adulmeca la regina ciclismului, nu vei mai vrea să o părăsești”. Ca băiat mic, am citit în basme despre multe prințese frumoase, cum să nu îmi doresc să o cunosc direct pe regină, mai ales că prietenii mei sunt atât de fascinați de ea? Am decis să îmi cumpăr o bicicletă rutieră. A fost ce-i drept de la mâna a doua, dar cadrul din aluminiu cu o furcă din carbon și angrenaj bun au fost irezistibile. Mi-a adus nu numai experiențe și descoperirea locurilor noi, ci și noi contacte, datorită cărora am experimentat complexitatea antrenamentelor cu bicicleta și farmecul atmosferei la curse.

EXPERIENȚA DUCE LA PROGRES

Am experimentat prima cursă rutieră cu un start în masă la vecinii noștri din nord - în Polonia. Spre deosebire de cursele mele individuale, unde mi-am stabilit propriul ritm și tot drumul îmi aparținea doar mie, această experiență a fost o experiență de adrenalină. Cicliștii, la început, stând pedală lângă pedală, am simțit literalmente respirația unui coleg polonez peste umărul meu. După start, bicicleta mea a mers la fel ca bicicletele celorlalți, de parcă ar fi simțit că este printre „ai săi”. Performanța mea m-a surprins și pe mine. Nu știu dacă aceasta a fost influențată de aerul polonez sau entuziasmul din întreaga atmosferă. Lista cu rezultate a arătat numele meu doar în a doua jumătate, dar sentimentul de victorie a fost sporit de cel puțin câștigarea unei tombole - un kit de reparare a anvelopelor.

Sarcinile mele de lucru nu îmi permit să stau cu regularitate pe linia de start a curselor, dar simt în continuare dorința de a mă urca pe bicicletă și de a experimenta din nou atmosfera cursei.  Desigur, nu am terminat încă cu ciclismul. Plimbările mele recreative m-au dus pe multe vârfuri din Slovacia. Cu bicicleta am experimentat și diferite drumuri și dealuri în Croația, în special St. Jure. Nu am putut refuza ocazia de a experimenta ascensiunea la legendarul Passo Dello Stelvio din Italia. Atât de neconvenționale dar pentru ciclist etape semnificative  aduc multe experiențe, pe care le voi împărtăși cu plăcere în postările viitoare.  

CONCLUZIE
Multe lucruri nu intră în viața unei persoane deodată, ci treptat. Acest lucru îl face pe om conștient de modul în care se schimbă viața lui. Dintr-un băiat, care și-a petrecut timpul liber mai mult între patru pereți, a devenit o persoană complet nouă datorită curiozității, ambiției și oamenilor noi din viața sa. Nu numai ca o personalitate nouă din punct de vedere fizic, ci și mental. Un tânăr ambițios și hotărât să-și schimbe modul de viață nepotrivit. Și ce a adus cu adevărat ciclismul în viața mea? Pe lângă o mulțime de experiențe fascinante, mi-a adus și cea mai importantă persoană din viață - pe soția mea.