Amator într-un mediu profesionist

Este prea ușor să urmărim profesioniștii doar la televizor, și chiar mai ușor cu o cafea sau o bere în mână. Într-o astfel de atmosferă familiară, întreaga etapă trece foarte repede. Un adevărat pasionat de ciclism ar trebui să o încerce pe propria piele.

lte experiențe, obiective depășite sau vise împlinite asociate cu ciclismul pe care vi le-am împărtășit în câteva articole anterioare, dar în acest blog aș vrea să vă împărtășesc o experiență personală din timpul verii - cursa de ciclism pentru amatori în jurul Poloniei (Tour de Pologne). 

CURSE DE CICLISM DUPĂ GRANIȚA ȚĂRII

Descalificarea lui Peter Sagan în Turul Franței a dus la o schimbare în calendarul cursei. Când vecinii din nord au publicat lista de start a Turului Poloniei cu numele cicliștilor fiecărei echipe și au confirmat participarea slovacului de succes, nu am ezitat niciun minut și m-am pregătit pentru călătoria către Sagan. 

Când am ajuns în Polonia, totul era pregătit pentru buna desfășurare a etapei finale în apropiere de Tatranská Bukovina. Pentru prima dată am văzut atât de mulți kilometri delimitați de bariere, reclamele principalilor sponsori erau la fiecare colț și, cel mai important, peste tot se auzeau o mulțime de slovaci, care au venit în principal datorită starului nostru slovac din orașul Žilina.

În timpul transferului din parcare până la finalul etapei, am auzit aplauze și urale din partea fanilor de pe lângă traseul pe care l-au parcurs concurenții. O mare agitație a indicat sfârșitul întregii curse. Entuziasmul meu s-a diminuat din cauza fricii că am ratat evenimentul. Fanii slovaci m-au asigurat că echipajul Tour de Pologne nu a trecut încă pe acolo. Agitația era cauzată de fanii, care îi încurajau pe riderii curselor de amatori care au avut loc în paralel. Această cursă pentru amatori este organizată anual ca program secundar al Tour de Pologne.

Cicliștii pot concura, se pot bucura de atmosfera cursei principale direct din șaua bicicletei lor și pot încerca dificultatea traseului, pe care profesioniștii îl vor parcurge de până la două ori. Amatorii vor parcurge circuitul doar o singură dată, dar chiar și așa, cicliștii vor avea de furcă. Este un traseu grozav, cu cățărări îmbucurătoare, dar mai ales cu un număr mare de cicliști participanți.   

A fost o experiență extraordinară să văd pentru prima dată un fenomen mondial - Peter Sagan - în realitate. Cu toate că doar a trecut pe lângă noi în pluton, dar a meritat cu adevărat. Entuziasmul acestei experiențe a fost întrerupt de gândurile legate de cursele de amatori. Am căutat din ce în ce mai multe informații și am decis că într-o zi voi participa și eu la acea cursă. 

PREGĂTIREA PENTRU CURSĂ 

Anul a trecut ca apa și după ce m-am întors dintr-o călătorie în Italia, unde am cucerit Passo della Stelvio (despre care am menționat în acest articol), a început pregătirea pentru Tour de Amatorow Tour de Pologne în Tatranská Bukowina. 

Cu o săptămână înainte de cursă, am decis, împreună cu câțiva prieteni, să parcurgem întregul traseu al cursei direct la locul de desfășurare, în special cele mai dificile urcări de pe traseu. Unele dintre urcușuri au avut o pantă de până la 20%. Am căzut de acord că ar fi mai bine să fim cât mai în față la urcări. Această poziție avantajoasă nu va cauza probleme dacă biciclistul din față se oprește sau sare de pe bicicletă. În acest caz, există puține șanse de a-l evita. În timpul antrenamentelor se știa că această cursă de amatori nu va fi gratis. 

TOUR DE AMATOROW 

Ziua Z a sosit. M-am trezit devreme dimineața pentru că înregistrarea oficială - ridicarea numărului la start și a pachetului de start - trebuia să se facă personal. Din cauza închiderii drumului toată ziua, nu am putut ajunge la punctul de start cu mașina, așa că am avut de urcat 3 km pentru a porni la drum. 

Startul a fost programat pentru ora 7:30. În afară de respectul general față de prima cursă, mi-a fost teamă că voi rata startul. Organizatorii au gândit totul altfel. Startul a fost împărțit în mai multe faze și, prin urmare, aproape în fiecare clipă a fost dat startul unui grup de aproximativ 200 de cicliști.  Eu am început abia în faza a 8-a. Eram din ce în ce mai aproape de start și chiar dacă nu aveam de gând să câștig, ci să mă bucur de eveniment, m-am simțit stresat. 

Lansarea oficială. Prima urcare a fost în pluton. Nu înțelegeam de unde am atâta energie. Am simțit fiecare încurajare din partea fanilor necunoscuți. Te simți literalmente ca un profesionist, chiar dacă cifrele nu arată acest lucru.

Cursa a început cu adevărat cu o coborâre abruptă, unde au început să se observe condițiile dificile. Din nefericire, unii oameni au luat-o de-a dreptul ca pe o cursă și au terminat în primul viraj ascuțit la coborâre. Roți de carbon sparte sau rănile sângerânde ale unor cicliști mi-au indicat imediat că trebuie să fiu prudent.

Urma temuta cățărare, la care eu și prietenii mei ne pregătisem să urcăm în timpul antrenamentelor. A apărut situația de care mă temusem atât dfe mult. Cicliștii din fața mea au sărit de pe bicicletele lor. Nu mai era nimic de făcut decât să ne dăm jos de pe bicicletă și să o împingem până în vârful urcării. Sunt sigur că știți că e destul de nasol să alergi în pantofi de ciclism de șosea.

Am trecut de vârful dealului și mi-am dat seama că, dacă voiam să mă bucur de următoarea urcare abruptă, trebuia să ajung între cicliștii care erau în față. Treptat, am reușit să depășesc mai mulți cicliști mai ales în zonele cu nivel de teren plan. Este de înțeles că pe traseu au fost mulți cicliști, deoarece fiecare a pornit la ore diferite. 

Viraj după viraj, urcare, coborâre, băuturi răcoritoare și o atmosferă incredibilă. Cea mai lungă și mai abruptă cățărare din întreaga cursă este încă în mintea mea, iar în aplicația Strava veți găsi câteva nume mari din lumea ciclismului. Chiar dacă nu îmi simțeam picioarele, am primit energie să merg mai departe din încurajarea fanilor.

La finalul etapei, am repetat încă odată traseul circuitului de încălzire de dimineață până la start/final și încet-încet am văzut din ce în ce mai mult din linia de sosire. La sosire, o persoană din echipa de organizare m-a primit imediat și m-a îndrumat spre cortul unde se servea masa de prânz.  Am primit o porție uriașă de paste cu cașcaval pentru un efort binemeritat.

După prânz, mi-am încărcat bicicleta pe suportul mașinii și m-am bucurat de plimbarea cu mașina pe traseul pe care a trecut plutonul principal al Tour de Pologne. Pe drumul spre casă am recapitulat atmosfera pe care o trăisem în orele precedente. La o astfel de cursă, un ciclist amator se simte ca un adevărat profesionist, cel puțin pentru acel moment. Vă recomand tuturor.

Poate că, prin acest articol, am inspirat un pasionat de ciclism de șosea să se bucure de cursele transmise pe ecranele televizoarelor în șaua bicicletei sale. În același mod în care am încurajat riderii amatori în primul an, voi fi fericit să vin și să încurajez un alt rider amator slovac la o astfel de cursă internațională.