.png)
Pe tot corpul îți curge transpirația, în urcușuri ai halucinații și crezi că plouă, realitatea fiind alta, îți curge transpirația de pe cap. Chiar și un tricou scurt este o povară atunci când afară este 35 de grade și eu mă lupt cu traseele de ciclism. După cum mă simt, ar fi trebuit să fi parcurs deja cel puțin cu 20% mai mult din traseu, dar performanța, la cantitatea uriașă de energie pe care organismul o consumă pentru răcire, face parte din categoria celor mai mici. Pentru oamenii obișnuiți este ideal să petreacă vara la umbră, lângă apă, într-o cameră cu aer condiționat. Dar pentru mine este o provocare șă îmi testez sistemul cardiovascular:-)
Să mergi pe poteci lipsite de oameni are farmecul său, totul pare somnolent, nimic nu se mișcă, simți cum radiază căldură asfaltul sau pietrele încălzite de sub tine. În astfel de cazuri, este bine să îți planifici traseul în jurul anumitor puncte de răcorire - puțuri sau bufeturi de munte. Dacă însă, pe o secțiune mai lungă de pădure nu există nici o sursă de apă, este mai bine să iei cu tine un bidon suplimentar în rucsac sau în suport pe cadrul BICICLETEI, decât să te dezhidratezi, pentru că astfel de curse sunt foarte trădătoare. Nu pare așa, dar chiar și după 5 km de urcare fără completarea lichidelor, „motorul“ se poate opri. Unii rezolvă această problemă cu un rucsac cu rezervor de apă, dar eu unul nu mă pot obișnui cu furtunul acela care zboară în toate direcțiile. De aceea, prefer să iau apă într-un bidon normal. Logic nu negru, dacă o parte a călătoriei este și la soare:-) Desigur, dacă este posibil, este necesar să completezi și mineralele, care sunt eliminate din corp în cantități mari. Ceea ce descriu aici este de fapt slăbiciunea mea, uneori beau destul de multe lichide pe timp de căldură mare, dar în realitate nu suficient de multe, deoarece acasă, după o cursă de două ore beau și 3 litri de apă, fără a simți nevoia să merg la toaletă, ceea ce este un semn al subestimării regimului de băut...
O altă categorie de căldură este în perioada de furtună, unde umiditatea aproape de sută la sută se adăugată la căldură. În asemenea cazuri, 25 de grade se resimt ca 35 de grade iar transpirația curge de pe mine numai când mă gândesc la o cursă. Să mă târăsc în astfel de condiții prin pădurea noroioasă, cu ventilația defectă prezintă un nivel mai ridicat de chinuri pentru mine decât la -10 grade. Este o versiune locală a pădurii tropicale.
Am parcurs deja și câteva curse ultra-fierbinți petrecute în bătaia directă a soarelui, când prin ruperea aerului se resimte un oarecare vântișor, dar soarele absoarbe energia mult mai repede decât căldura în sine la umbră. Dar atunci când nu îți poți alege și ești în vacanță undeva pe o insulă fără păduri, recomand să iei sub cască o bandană respirabilă, care să împiedice cel puțin parțial, ca transpirația să curgă în ochi și pe față.
În ceea ce privește îmbrăcămintea, chiar și cea mai subțire și mai ușoară țesătură care drenează umezeala este ineficientă pentru mine, ca un sportiv cu transpirație excesivă, dar cel puțin încerc să nu îmi îngreunez situația cu alegerea culorilor care atrag soarele, și aleg tricouri în culoare deschisă, pe cât este posibil, cu cel mai lung fermoar, astfel încât cel puțin în urcuș să mă pot ventila direct. Pe lângă faptul că reflectă razele soarelui, aceste culori luminoase atrag și atenția șoferilor și eu mă simt mai în siguranță.
În nici un caz nu recomand oricui cursele în căldură mare, acestea prezintă și un oarecare risc pentru organism, care este uneori imprevizibil prin reacțiile sale. Poate, tocmai de aceea nu întâlnesc atât de multă lume pe rutele mele decât la temperaturi mai normale. Așadar, vara mai bine cu modestie, ca să ne putem bucura și de cursele de iarnă:-)
