.png)
O legătură care stârnește pasiuni de ambele părți ale taberelor. Problema siguranței bicicliștilor este un subiect din ce în ce mai dezbătut în ultima vreme. În articolul de astăzi, voi încerca să vă prezint punctul meu de vedere subiectiv și să vă ofer câteva sfaturi care ar putea face coexistența dintre bicicliști și șoferi pe șosele, ceva mai armonioasă și mai sigură.
Personal, fac cislicm de zece ani. Pentru mine, ciclismul este un sport care este strâns legat de viața mea. De la primele mele ieșiri din sat, când eram copil, până la prima mea cursă de 100 km, am avut nenumărate experiențe pe bicicletă. Nu toate au fost în întregime pozitive, iar marea majoritate au implicat situații periculoase cu mașini. Înainte de a continua, aș dori să subliniez faptul că articolul de astăzi nu este menit să judece o parte sau alta, ci este doar perspectiva unui ciclist de lungă durată asupra unui subiect care este mai mult decât relevant astăzi.
Indiferent dacă preferați să mergeți în pădure sau pe șosea, contactul cu mașinile este pur și simplu inevitabil. Aș începe prin a menționa faptul că atât șoferii, cât și bicicliștii sunt utilizatori egali ai drumurilor, ceea ce este prevăzut de lege.
Alte țări au reglementări similare în materie de echivalență. Primul lucru important atunci când bicicliștii și șoferii interacționează unii cu alții este o înțelegere de bază a legii. Fiecare șofer a fost nevoit să treacă prin asta la examenul de conducere, dar nu toată lumea a terminat școala de șoferi în urmă cu câțiva ani. Ceea ce vreau să spun este că, există șoferi care au absolvit școala de șoferi cu câteva decenii în urmă și, de cele mai multe ori, conduc pe baza a ceea ce își amintesc de când au dat examenul. Dar legile se schimbă foarte des, după cum pot confirma în calitate de student la drept. De aceea, cred că este o idee bună să urmărim cel puțin cele mai importante modificări ale legilor care afectează traficul rutier și funcționarea acestuia.
Acest lucru este valabil și pentru bicicliști. În calitate de participanți la trafic, aceștia ar trebui să cunoască cel puțin regulile de bază ale circulației rutiere. Traficul poate fi adesea imprevizibil, iar cunoașterea comportamentului corect la momentul potrivit poate preveni multe coliziuni și situații periculoase.
Acest lucru mă aduce la un alt punct foarte important al siguranței rutiere, și anume anticiparea. Anticiparea ar trebui să fie un fel de al șaselea simț pe care atât șoferii, cât și bicicliștii ar trebui să îl aibă bine perfecționat. Cele mai bune abilități de anticipare mi-au fost predate de cel mai grav accident de bicicletă, care, în mod ironic, nu a fost cauzat de o mașină, ci de copiii care se jucau pe stradă. La viteză maximă la coborârea unui deal, nici măcar nu mi-a trecut prin cap că acei copii nu se vor feri, darămite că unul dintre ei va lovi cu piciorul o minge chiar sub roata mea din față.
Această experiență neplăcută și dureroasă m-a făcut să am mult respect înainte de fiecare coborâre și mă gândesc întotdeauna la ce s-ar putea întâmpla în acel moment. Fie că este vorba de un animal în fugă care traversează drumul sau de o mașină care iese în viteză dintr-o curbă în direcția opusă. Șoferii exersează anticiparea un pic mai mult decât bicicliștii, deoarece trebuie să fie mai atenți atunci când conduc. Dar anticiparea nu ar trebui să ne împiedice să ne bucurăm de călătorie, mai ales pe bicicletă. Ar trebui să fie doar un fel de lumină în spatele capului care să lumineze intermitent atunci când situațiile necesită o atenție sporită.
Al treilea și, în opinia mea, cel mai important punct care poate garanta coexistența în siguranță a șoferilor și a bicicliștilor în trafic este luarea în considerare și respectul reciproc.
Fără aceste calități, drumurile vor continua să fie un "câmp de luptă" între bicicliști și șoferi. Desigur, pe șosele există mult mai mulți șoferi și bicicliști grijulii decât aroganți, dar tocmai din cauza celor lipsiți de considerație se produc cele mai grave accidente și nenorociri. Deci, cum ar trebui să arate o astfel de considerație?
În ceea ce îi privește pe șoferi, regula de bază este, în mod clar, atunci când trec pe lângă un loc unde ar trebui să respecte o distanță suficientă și sigură, care în multe țări este de 1,5 m. Există o glumă printre bicicliști care spune că poți recunoaște un șofer biciclist după faptul că, chiar și pe un drum gol, te va depăși pe banda de sens opus.
Prin urmare, dacă în fața noastră este un biciclist pe care vrem să-l depășim, dar din sens opus circulă mașini, îl putem depăși doar atunci când drumul este liber. În calitate de biciclist activ, cel mai adesea văd "moartea în ochi" atunci când o mașină aflată pe banda din sens opus începe să ocolească mașina din fața sa. În special drumurile județene sunt înguste și astfel de depășiri se pot termina foarte prost. Prin urmare, șoferi, chiar dacă vreți să depășiți o mașină lentă din fața voastră, dar vedeți un biciclist care vine înspre voi, ar fi bine să așteptați câteva secunde și apoi să începeți depășirea. Sunt obișnuit cu astfel de situații, dar o persoană care a început de curând să meargă pe bicicletă poate reacționa imprevizibil într-o astfel de situație, iar dezastrul este pe lume.
Un ultim lucru pe care l-am observat în ultimii ani și pe care aș dori să îl adresez șoferilor este acela de a nu uita că, în calitate de bicicliști, atingem uneori viteze mari, lucru pe care mulți șoferi nu îl realizează, mai ales în situațiile în care trebuie să ne cedeze trecerea și să vină în urma noastră. În calitate de bicicliști, dăm dovadă de considerație, mai ales dacă circulăm în conformitate cu regulile și într-un mod sigur, care nu ne pune în pericol nu numai pe noi, ci și pe ceilalți participanți la trafic. Când mă gândesc cum am mers pe bicicletă la început, sunt surprins că nu mi s-a întâmplat nimic grav.
Nici mersul imprevizibil nu ajută la siguranță. Prin aceasta mă refer la ieșirea prea mult de pe bandă sau la ocolirea bruscă a unui obstacol atunci când mașina din spatele tău nu are cum să îl vadă și să reacționeze la timp.
Personal, în situațiile în care trebuie să ocolesc un obstacol în care, de exemplu, virez mai mult în mijlocul drumului, fac întotdeauna un semn cu mâna mașinii din spatele meu să mă observe și să încetinească. În calitate de bicicliști, putem, de asemenea, să ne arătăm respectul reciproc prin simpla ridicare a mâinii sau prin ridicarea degetului mare în semn de respect reciproc ori de câte ori o mașină trece pe lângă noi la o distanță de siguranță. Dacă șoferul observă acest lucru, atunci va continua să depășească bicicliștii la o distanță de siguranță în viitor și chiar și acest gest simplu poate asigura că ne simțim cu toții în siguranță pe șosele.
În concluzie, aș dori doar să adaug că nicio lege sau pedeapsă consecventă nu va asigura 100% siguranță rutieră și că întotdeauna va fi vorba de abordarea subiectivă a fiecăruia. Suntem cu toții doar oameni, iar cele câteva secunde pe care le economisim, fie ca șofer atunci când ocolim, fie ca biciclist atunci când circulăm periculos, cu siguranță nu merită să ne distrugem viața sau pe cea a altcuiva. Aveți grijă de voi și conduceți în siguranță. #PEACE
